miercuri, 18 mai 2011

The best bread in the world: Pâine în țest

Paine olteneasca get-beget
Am lipsit cam mult de pe blog si, sincera sa fiu, mi-a cam lipsit treaba asta. O parte din absente sunt motivate, dupa cum o sa se vada si in continuare. Fusai pe meleagurile natale, in Mehedinti, si ajunsai si pe la bunica de la Rogova, o comuna asezata pe coline impodobite cu siruri lungi de vita de vie, al carui fruct zdravan si jucaus umple damigenele olteanului mare consumator de lichid al lui Bachus. Asta se intampla dupa Pasti si, ca sa va retin in atmosfera locurilor, o sa folosesc din belsug perfectul simplu si sa-mi fie cu iertare daca va fi suparator urechilor mai elevate. In imagine este tocmai mamaie cu painea minune. Eu stiu ca fiecare natie se lauda cu ale ei si crede ca e sefa la ea in bucatarie si gospodarie, insa cred cu tarie ca paine ca asta a noastra nu are nimenea. Minunea nu e painea, simpla ca oricare alta paine taraneasca, ci modul in care este coapta. El este cel mai cel, dintre cei mai cei: țestul.
Facui o ancheta printre connaisseurs intr-ale acestui cuptor fermecat si aflai urmatoarele. Zice mamaie ca țestul este ceva atat de vechi, incat bine nu stie nici cand, nici unde a fost el inventat. Stie insa ca si stra-stra-bunica ei avea unul. Dar sa o lasam pe ea sa va spuna povestea. 
"Fiecare casă avea un țest, mamă. Mie mi-a dat mama mea zestre și așa se dădea la toate fetele de măritat. Nu te ținea o viață, ci doar câțiva ani, dar așa era tradiția. Țestul se făcea a treia marți după marțea de Paște, la Ropotina țestelor. Atunci, toată lumea aduna pământ roșu pe care îl înmuia bine cu apă, se adăuga balegă de cal și păr de capră. Se juca bine cu picioarele toată giovlăiala, pe iarbă verde, până se făcea o plămădeala bine închegată. Aceasta se așeza pe un lighean de email sau un tuci mare și se lăsa la soare să se usuce bine", povestește mamaie.
Asta e reteta unui țest de succes, iar daca vreti o paine cu adevarat buna, va sfatuiesc sa va faceti si voi unul, cei care stati la casa desigur. Iar acum povestea painii. Cu painea e mai greu, pentru ca pana ma trezii eu la a opta cantare a cocosului, ea statea deja tantosa sub un prosop curat si astepta sa ajunga pe plaiuri banatene. Am rugat-o, asadar, pe mamaie, sa facem o reconstituire si fu de acord sa ma initieze in tehnica sa. Testul are un carlig al sau, care se prinde de un alt carlig, care se prinde de un alt carlig din tavan, pentru ca el se afla pe vatra cuptorului de caramida. Totul clar pana acus? Daca nu, luati de holbati-va la pozele aștea pana oți pricepe voi care cum vine. Se face o valvataie de foc sub țestul spanzurat asa pe jumatate si, cand acestea se transforma in bulgari rosii de carbune, iar țestul capata culoarea pamantului, se dau la o parte.
 
Se curata vatra cu o maturica si se  asaza frunze mari de hrean sub țest. Peste ele se asaza painea, facuta din faina de casa, drojdie si apa. Aluatul se freaca pe deasupra cu o rosie zemoasa si se inteapa din loc in loc cu o furculita. Se asaza țestul peste paine si de jur imprejur se sigileaza cu carbunii si cenusa de la lemne. Se lasa la copt cam o ora, timp in care puteti bali linistiti langa țest, ca se simte o aroma de innebunesti. Iar cum pe paine scria destinatia Timisoara, mamaie a mai facut vreo cateva lipii dulci si gustoase, ca deh, nu puteam pleca cu burta goala la drum.
Pe timpuri, zice mamaia, se facea cam toata mancarea in țest. Adicatelea, niste rata pe varza sau un ghiveci vartos si satios din legume alese, iar data viitoare cand vom ajunge pe la Rogova se va intampla o paine impopotonata cu un pui impanat cu usturoi si ierburi speciale. Cum va spusai, nici bine nu facui ochi, ca toata treaba era deja gata. Mamaia se trezi la cinci dimineata si nu pentru ca era sub presiunea plecarii noastre, ci pentru ca asa e somnul ei de zeci de ani, lucru care ma intriga si acum. Se culca pe la 11-12 noaptea si se trezeste la 4,30-5 dimineata. Normal ca avu timp sa faca si un confit de canard, desi ea nu stia ca ii spune asa, si nici nu trebuie sa stie, doar ca vrusai eu sa va arat ce valente de chef adevarat are. Nu va mai spun acum ca face cele mai bune placinte din lume, pentru ca vor urma si alea. Pana atunci sa vedem ce se intampla cu rata. Portionata in bucati potrivite fu asezata intr-un tuci si acoperita cu untura si sare de-a mare (nu de mare, ca nu este, ci de-a mare, din aia de sac) si fiarsa asa pe indelete, la foc molcom spre deloc, pentru vreo 5-6 ore, de ii pica toata carnea de pe oase. Fu buna cu paine in țest si o salata verde cu ceapa, acrita cu otet si stropita cu ulei gros, nerafinat. 
Fu bun. De tot.

23 de comentarii:

  1. Suna enorm de complicat ca sa produci painea asta minune, dar la final merita. Superbe pozele.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc, Ghery. Chiar e o paine minune si timpul merita

    RăspundețiȘtergere
  3. bine ai revenit,aceasta postare e super,astept mai multe de genul asta,felicitari

    RăspundețiȘtergere
  4. Iti multumesc mult, Ina. O sa vina si altele de acest gen, mai ales ca sper ca in vara asta sa mai ajung macar cateva zile pe la tara.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cum se face painea la test am inteles ,ce n-am priceput prea bine e treaba cu rata ,de data asta a intors testul ,sau nu am priceput eu ?Astept lamuriri!Multumiri lui mamaia pt paine facuta!

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu, Angela. Rata era parte din poveste, dar nu a testului, ci a vizitei noastre la bunica. E vorba de masa pe care ne-a pregatit-o ca dejun inainte de plecare. Am explicat ca rata a fost facuta la tuci, in untura. :) Multumiri de aprecierile pentru mamaie

    RăspundețiȘtergere
  7. Mirela, tare mult imi aduci aminte de copilarie, cand bunica ne facea paine in test si uneori si pe frunze de nuc!... ai dreptate testul este o minune! Multa sanatate pentru mamaie!...am citit cu mare drag aceasta postare a ta. O zi minunata!

    RăspundețiȘtergere
  8. Nely, iti multumesc frumos. Norocul meu e ca bunica imi face si acum paine, dar cine stie, poate candva o voi share-ui. Ma bucur mult ca ti-am descoperit blogul si o sa il urmaresc cu drag. Iti doresc toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  9. OOO ce painica faina..sti traiasca bunica sa te bucuri in continuare de ea si de painica ei...

    RăspundețiȘtergere
  10. Iti multumesc mult, Ionela! Sa dea Dumnezeu sa fie asa cum spui

    RăspundețiȘtergere
  11. cine e din Rogova.Eu da...

    RăspundețiȘtergere
  12. Buna Mirela. Foarte frumos povestesti despre bunatatile facute de mamaia ta. Cautand pe internet reteta de paine in tzest am ajuns pe blogul asta si m-am bucurat ca tu ai scris cel mai in detaliu cum se face painea cu pricina. Eu sunt ardelean dar as vrea sa-i fac o supriza prietenei mele care este olteanca si care isi doreste painea facuta de bunica ei cand era copila. Iti dai seama ca nu am tzest la Toronto unde locuiesc de mai multi ani, dar am un fel de tava din "piatra" cum o numesc ei aici, care nu e piatra ci un fel de gresie, ceva ceramic foarte tare si greu. E doar ca un platou mare pe care as putea incerca sa fac painea mamaiei tale DAR din pacate prietena nu-si aduce aminte cum se face aluatul iar tu nu spui decat ca e facut din faina de casa, drojdie si apa. Prietena mea crede ca painea bunicii ei se facea fara drojdie. E posibil? Poti sa-mi spui aproximativ cam ce cantitati pentru o paine? As vrea sa-i fac o bucurie si sa pregatesc o paine olteneasca. Ma poti ajuta? :) Multumesc. Numai bine. Florin S.

    RăspundețiȘtergere
  13. Superba descriere, mi-a creat amintiri asa vii de la bunici mei din Oltenia. Foarte frumos povestesti si autentic. Sa traiasca bunica ta, esti binecuvinatta sa o ai linga tine.
    Ce amintiri....Ce departe....

    RăspundețiȘtergere
  14. Florin, imi cer scuze ca iti raspund asa de tarziu, insa de abia acum am vazut comentariul. Se poate face, desigur, si fara drojdie, la noi se cheama turta, dar nu te-as sfatui, pentru ca daca nu ai faina potrivita, adica o faina de tara, gustoasa si sanatoasa, rezultatul ss-ar putea sa nu iti fie pe plac. In ceea ce priveste o reteta pentru painea normala, cu drojdie, te-as sfatui sa te uiti aici http://madamelechef.blogspot.com/2011/03/addicted-to-bread.html.
    Sa ma tineti la curent cu ce a iesit, iar daca faceti si poze as fi mai mult decat fericita sa le public pe blog!

    RăspundețiȘtergere
  15. Nu pot comenta,am rupt din painea testoasa si inting in rata de pe ecran.......

    RăspundețiȘtergere
  16. Doamne ce amintiri imi trezesc aceste poze... Am vazut si eu cum se face si am si mancat din aceasta paine minunata... Cele mai frumoase amintiri ale mele sunt din tinerete cand mergeam cu drag sa vizitam rudele sotului in Mehedinti unde toti ne asteptau cu atata ospitalitate cu atata drag ca nu am cuvinte sa descriu toate astea. Tot ce pot spune ca sunt niste oameni minunati pe meleagurile mehedintene. Va multumesc pentru reteta. Ma bucur ca am dat de blogul dumnevoastra.
    Va doresc mult succes in continuare.Cu drag Maria

    RăspundețiȘtergere
  17. Maria, iti multumesc si eu pentru cuvintele frumoase si iti doresc asemenea! Te mai astept cu mare drag!

    RăspundețiȘtergere
  18. Am eu de vanzare asemenea obiecte.
    Daca doriti sa achizitionati unul sau mai multe teste ma puteti contacta la:

    tel: 0766340848
    email: georgerdv@yahoo.com

    *Stoc limitat !

    RăspundețiȘtergere
  19. www.TesturiPaine.ro - va asteptam ! :D

    RăspundețiȘtergere
  20. Arata senzational! Mi-e dor de copilarie!

    RăspundețiȘtergere