vineri, 15 iunie 2012

Rolling, rolling, rolling on the river!

Cheese rolls 
E vara, e soare, arsita, zaduf, praf, iarba verde, pomi plini de fructe gustoase, galagie si veselie in spatele blocului, racoare si placut in casa, seriale tot mai putine, dar o stare de bine, in special in weekend-uri, cand mai poti da fuga de colo pana colo. Imi place vara, dar la umbra. Imi place vara cu rafale scurte de ploaie, cu mirosul de pamant inabusit, cu gratarele gustoase (ooooh, yeah, baby! ador gratarele si visez ca, intr-o buna, frumoasa si minunata zi, sa am o casa cu o curte frumoasa si un gratar din acela american pe care sa perpelim fleici de carne si legume in fiecare seara), cu baile in apa rece, cu SuperMaxi (aka my superdog) alergand vesel prin iarba si facand dracii. Mai mult decat orice imi place, insa, placinta. V-am spus deja ca ador branza, deci, evident, placinta cu branza sarata it's my fav. Nu cred ca era saptamana in care sa nu coc o placinta. Ce sa fac? Sunt dependenta. Merdenele, placinte, rulouri, strudele, name it, I'll love it! Cheese rolls sunt foarte simplu de facut, dar si cu asta v-am obisnuit deja. 
Aveti nevoie de un pachet de aluat foietaj (va sfatuiesc sa luati de la Lidl - nu se topeste asa repede, e usor de lucrat cu el si chiar se infoaie in foi :D), 300 gr branza, 150 gr smantana, doua oua. Amestecul de branza, oua si smantana se intinde pe aluat, iar apoi acesta se ruleaza. Nu va faceti griji daca din compozitie va mai curge, folositi o hartie de copt dedesubt, iar apoi puteti adauga restul peste rulouri. Ungeti o tava cu unt, taiati aluatul rulat in bucati de circa 1,5 cm grosime, le asezati in tava si dati la cuptor pentru 25 de minute. Simply yummy! Perfecte pentru un picnic cu prietenii. 
BON APPETIT!

luni, 11 iunie 2012

For the love of pasta

Spaghete cu sos alb, piept de pui si leurda
Nu se mai poate asa! Nu mai suport deloc layout-ul acesta al blogului, iar blogspot nu-mi ofera nimic mai dragut. De un site nu poate fi vorba, deocamdata, ma simt bine aici in cercul meu de prieteni, nu sunt pregatita sa merg la scara mai mare: nu tu aparat, nu tu cele mai sofisticate ingrediente, nu tu food setting de aplaudat. Sunt unde sunt, la fel este si blogul meu si nu pot decat sa sper ca, dintre toate blogurile culinare frumoase-frumoase cu poze de catalog (pe care si eu le urmaresc) voi, prieteni mei, va mai faceti timp sa ma urmariti si pe mine. Mai nou, ma gasiti si pe facebook Madamelechef.
Am inceput cam prea multe fraze cu "nu", asa-i? Gata, imi revin! Pana voi reusi sa fac ceva cu blogul, sper ca in maximum o saptamana sa se intample si asta, voi incerca sa fiu mai pozitiva. Pastele pentru mine sunt "de bine". Reteta nu e deloc complicata sau foarte costisitoare, dar sunt sigura ca o sa va placa. 
  • 250 gr spaghete
  • 100 gr mozzarella (cascaval, branza, gorgonzola sau orice branza aveti prin frigider)
  • un cub de unt (20 gr)
  • 200 ml smantana dulce
  • un ardei iute (eu am folosit fulgi de ardei iute)
  • sare, piper rosu si verde
  • o legatura de leurda
  • o jumatate de piept de pui
Fierbeti pastele al dente. Eu folosesc de obicei Barilla sau De Cecco, paste integrale, foarte gustoase, dar si cu un aport caloric mai mic decat cele normale. Restul este foarte simplu. Topiti untul intr-un vas, adaugati smantana, iar cand aceasta este aproape de punctul de fierbere, adaugati branza, ardeiul iute, leurda si condimentele.
Pieptul de pui l-am uns cu putin ulei de masline, l-am condimentat si l-am prajit intr-o tigaie antiaderenta. Amestecati pastele cu sosul, puneti si pieptul de pui taiat in feliute pe o farfurie, si mancati cu pofta. Un riesling de Recas va aduce si mai multa veselie preparatului.
Bon appetit!

miercuri, 6 iunie 2012

Viata la tara

Purrrrrrrfect fried potatoes si ratoiul turbat
Vroiati o salata simpla, frumoasa si sanatoasa? Multa verdeata si fructe proaspete? Nu merge intotdeauna asa. La tara. V-am povestit si aici de bunica mea, Silvia. Sta la Rogova. O comuna din Mehedinti. 23 de kilometri de Drobeta Turnu Severin. Intr-adevar, mai putin conteaza locul si mai mult ce se intampla acolo. 
Acolo se intampla o frumoasa gradina, cu ratuste blande si dragute. Aaaa, nu v-am povestit inca de pitbull-ratoiul Nucu? Asta ar fi o poveste in sine si daca nu o sa va plictisiti o sa va spun. 
Introducere. Nucu are vreo patru ani. A fost adus, impreuna cu partenera sa de viata, Nuca, intr-o iarna friguroasa de o vecina a bunicii mele, drept cadou pentru stranepotii care isi petreceau acolo vacanta. Stranepotii sunt Ani si Ionut. Nucu era schiop. Speranta lui de viata a fost estimata la maximum o saptamana. Nucu mergea doi-trei pasi pe cuvertura din lana (da, ati inteles bine, Nucu si Nuca vietuiau in varful patului, in camera de gatit, pe care noi o numim frizerie. Stiu, suna ciudat, despre asta o sa va povestesc, insa, altadata) si pica in cioc. Nucu nu a murit. Si-a invins soarta si traieste si in zilele noastre. 
Tineretea. Ce s-a intamplat intre timp cu ratoiul cu dizabilitati locomotorii, cu Nucu care mergea ca nuca-n perete? Ei, bine, s-a transformat intr-un pitbull. Nucu isi apara si mosia si nevoile si neamul cu o ferocitate demna de cel mai bine dresat caine de paza. Din pacate, uneori, nu distingea prietenul de dusman, motiv pentru care ne-am ales si noi, astia care dam mai rar pe acolo, cu cateva semne de "bun venit" de la Nucu. Suna amuzant, stiu. Dar as vrea sa va vad pe voi alergand prin curte, cu un ratoi turbat dupa voi, care sta agatat de turul pantalonului si nu se lasa pana nu te ascunzi in spatele unei usi inchise. 
Mai ceva ca un cerber, Nucu pazeste masa. Sta linistit pana te asezi pe scaun, dupa care te atentioneaza (da, tot cu o muscatura) ca e si el acolo undeva si ca asteapta sa primeasca din mancarea ta. Pufi, catelul care e liber in curte (despre catei o sa va povestesc tot intr-o postare viitoare) sta la distanta. Nucu e respectat. Singurul lui sef este bunica. Slaba si apasata de griji, in ochii lui Nucu ea este tartorul principal. 
"Nucuuuuuuu, fir-ai tu al naibii sa fii, pleaca de acolo ca te omor!". Nucu se supune. 
In vremurile noastre. Dupa vreo trei ani petrecuti in curtea noastra, a oamenilor, in tihna si buna traire, alaturi de Nuca, cuplul fericit a dat nastere la mai multe randuri de urmasi. Multi au ajuns si la mine in oala, dar Nucu nu trebuie sa stie. Intelegeti voi de ce :D. Intr-un final, Nucu a ajuns in curtea orataniilor. Acolo nu mai e sef. Copiii lui, sange din sangele lui, il jumulesc de cate ori au ocazia, in special daca atenteaza la partea feminina. De cele mai multe ori, adversarii lui Nucu ajung cu capul sub ghilotina. Tot nu si-au invatat lectia. 
Acum imi este insa mila de el. Nu mai e el spaima noastra, acum, cand intram in curtea lui vine vesel si se gudura precum un caine pe langa noi. E din rasa leseasca si gafaie mai ceva ca un sportiv la maraton. Il luam in brate si il pupam. Nu mai are pic de orgoliu ratosesc in el. Dar noi il iubim. Nucu nu va ajunge niciodata in oalele noastre, nici consoarta lui. Ratoiul turbat va muri de moarte buna. 
Despre cartofi.Sa va mai spun si de cartofi? La tara, viata nu e cu paste al dente, somon sau muguri de soia, viata e cu munca si mancare satioasa. Cartofii astia sunt din ""hal'an", adica de anul trecut si exista doua optiuni de preparare. Ori va chinuiti si ii curatati cu un cutit bine ascutit de coaja aproape stafidita, ori ii fierbeti inainte si se curata mai usor. Eu am ales prima varianta si va sfatuiesc sa faceti si voi la fel, pentru ca astfel isi pastreaza aroma. Acesti cartofi, desi piperniciti, sunt cei mai buni. Bunica mea nu ii stropeste cu nimic, aduna toti gandacii cu mana, ca sa nu foloseasca chimicale. Sunt in editie de lux, limitata, pentru ca asa o munca se poate face doar pe o suprafata restransa, in gradina din spate. Ca sa fie elevati la adevarata valoare, se prajesc intr-o baie de untura, pana devin rumeni si crocanti, cu un miloc dulce si pufos. Cu branza proaspata, grasa (din aia de la nasu' Gogu, de o intinzi pe paine), rosii de gradina si o paine proaspat scoasa din test e mai ceva ca... nu stiu unde, ca nu am grad de comparatie pentru un asemenea desfat. 

luni, 4 iunie 2012

Cvartetul vesel

Penne quattro formaggi cu spanac
Nu o vorbesc prea mult. Nu are rost. Cvartetul vesel de branzeturi e muzica pentru papilele mele gustative, asa ca cel mai bine e sa stau cu o farfurie fierbinte de paste in brate si sa ma uit la unul din multele seriale preferate. Lately, on top is Touch. Nici reteta nu necesita prea multe cuvinte si m-as feri si de gramaje, ca e o mancare asa cum iti place: cu putina mozzarella, niste parmezan ras, o bucata de gorgonzola cremoasa si cascaval sau branza de burduf sau orice alt fel de branza va place, fie ea mucegaita, proaspata sau veche. 
In mare, aveti nevoie de un pachet de paste integrale, eu am folosit penne, branzeturile, un cub de unt, smantana dulce, sare, piper si spanac. 
Se pune cubul de unt la topit intr-un vas, se adauga smantana dulce, branzeturile si spanacul taiat bucatele si se incalzesc pana totul se transforma intr-un sos cremos si gustos, de l-ai manca pe paine. Cu pastele fierte al dente, in apa cu sare si cativa stropi de ulei de masline, si sosul delicios, va iesi, insa, ceva care va va cuceri. 
BON APPETIT!

joi, 31 mai 2012

Pyroflam®tastic + Bucatar real,- + Shepherd's Pie = ZEN

Comfort food
Zeeeeennnnnnnnn! Aceasta este senzatia pe care ti-o ofera gatitul cu vasul Pyroflam. Nu mint cu nimic. Ce poate fi mai placut decat sa stai la un pahar de vin, sa citesti o carte buna, iar din bucatarie sa razbata mirosul copilariei, al verii si al visului, toate intr-un melanj de bucurie radiind din oala care fierbe domol pe aragaz? Va spun sincer ca nu exagerez cu nimic. Pyroflam si Bucatar real,- m-au cadorisit, in urma concursului la care am participat cu aceasta reteta, cu un vas minunat, care a devenit sef la mine in bucatarie, abrogandu-ma pe mine din aceasta pozitie, dar fara urma de regret din partea mea. 
Un vas minunat, din vitroceramica, rezistent la temperaturi de pana la 450 de grade Celsius, care ofera o garantie de 25 de ani. Unde mai pui ca are si un capac de sticla transparenta, actionand astfel ca un vas sub presiune, in care mancarea se face imediat, dar are si un gust mai deosebit. Colac peste pupaza, este si tare frumos, de un alb imaculat, care ramane la fel, oricat intrebuintezi vasul. Eu am facut-o deja. L-am pus la incercare ca sa vad daca este chiar asa grozav cum spuneau producatorii. Cu liniuta, de la capat, o sa va spun de ce am constat eu ca vasul Pyroflam e Pyroflamtastic:
- am fiert in el o tocanita, o crema si reteta de fata (faceam si mai multe, dar nu are o saptamana de cand a sosit :D) si este la fel de alb ca la inceput, focul nu a lasat nici o urma pe fundul vasului, asa ca, daca nu aveti aragazuri sofisticate, nu va faceti griji, vasul isi va face treaba perfect.
- am copt in el o paine, o placinta si reteta de fata (va urma pe blog, fiecare aventura cu Pyroflam) si totul a iesit delicios, nimic nu s-a prins de vas, iar culoarea preparatelor, puteti vedea si voi, mi-a upgradat pixelii aparatului foto, care, din pacate, este un simplu aparat de buzunar. 
- foarte important: se spala foarte usor. Il lasati in chiuveta cu apa 20 de minute, iar apoi, cu un burete il curatati usor si este ca nou. 
Stati alaturi de mine si, in continuare, o sa aflati si voi cum puteti intra in posesia unei astfel de minunatii

Ca sa vedeti de ce Pyroflam este atat de Zen, o sa va prezint reteta mea pentru o masa cu adevarat delicioasa, care se face aproape singura. Spun aproape, pentru ca de invartitul ingredientelor, de scos gustul din mancare, de culoare si de aroma, se va ocupa vasul, iar de tocat ingredientele, ne ocupam noi. 

Shepherd's Pie

Pentru aceasta "placinta a ciobanului", reteta eminamente englezeasca (spun englezii, dar eu fac pariu ca si ciobanii nostri au incropit o asemenea mancare, fara sa stie ca ar putea fi acuzati de plagiat de omologii britanici), este, pentru noi, o mancare din categoria "comfort food". Adica, acea mancare ce iti trezeste amintiri din copilarie, chiar daca ingredientele difera putin, acea mancare ce naste amintiri care, pentru copiii nostri, vor deveni, la randul lor, parfum de copilarie. Preparatul se compune din doua parti: tocana si pireul de cartofi. 

  • 500 gr carne tocata (eu am folosit un amestec de vita si porc, dar se poate utiliza orice)
  • O ceapa mare
  • Un morcov
  • Doi ardei grasi
  • Cinci linguri de mazare
  • 250 gr ciuperci
  • 150 gr rosii tocate sau pasta de brosii
  • 100 ml vin rosu
  • Sare, Piper
  • O crenguta de rozmarin
  • Trei catei de usturoi tocati marunt
  • Doua linguri de ulei de masline
  • O cana de supa de pui sau apa
Se pune uleiul la incins, dupa care se adauga carnea tocata, ceapa taiata marunt, morcovul dat pe razatoare, ardeiul taiat in bucatele, mazarea, ciupercile intregi, usturoiul cateva fire de rozmarin tocate si cantitatea de apa sau supa. Lasati sa fiarba in vasul Pyroflam  cu capac pentru aproximativ 35 de minute, timp in care puteti medita, in stil Zen, chiar si la nemurirea sufletului. Cand aroma incepe sa devina imposibil de ignorat, dati o fuga la aragaz, adaugati vinul si lasati 5 minute sa se evapore, dupa care asezonati cu sare si piper si lasati tocanita sa se odihneasca. 


  • Cartofi albi - 600 gr
  • O ceasca de smantana
  • O ceasca de lapte
  • Unt
  • Doua galbenusuri
  • Patrunjel tocat
  • Sare, Piper
  • Parmezan ras - doua linguri
  • Cascaval afumat ras -patru linguri
Cartofii taiati cubulete se fierb in apa cu sare, dupa care, asemeni pireului obisnuit, se bat bine, pana se transforma intr-o compozitie pufoasa, cu smantana, laptele si untul. Se adauga parmezanul ras, cele doua galbenusuri si patrunjelul tocat. Se asezoneaza dupa gust si se pune cu lingura pese tocana. Pentru tusa final de gust si culoare, se presara cascavalul afumat si se da la cuptor, fara capac, de aceasta data, pentru 30 de minute, la foc mediu.

Cumintel, cu sortulet si manusi de bucatarie, am lasat my better half sa scoata minunatia din cuptor si sa o aseze frumos pe masa, ca, deh, e vedeta familiei. Aceasta procedura se face cu mare atentie, mai ales daca printre picioarele voastre danseaza copilul pufos (Max) al familiei, cu nasul adulmecand la placinta ciobanului. 
Luati prima imbucatura si va spuneti ca ati ajuns in paradis. Infulecati cu veselie, in timp ce fotograful de serviciu mai da cateva ture in jurul vasului, ca sa prinda cel mai bun unghi. Stati apoi cu burta umflata si frecati-va cu mainile a dezmat culinar, asemeni unui Buddha satisfacut. Asta da, Zen!
  • Acum sunt sigura ca vreti si voi. Si o sa va spun si cum il puteti avea. Mergeti in real,- Hypermarket din orasul vostru, acumulati 10 puncte bonus si puteti cumpara vasele Pyroflam cu 50% reducere. Eu am facut o vizita la mine in oras (Timisoara) si deja am strans cateva puncte ca sa imi pot cumpara vasul de gatit cu aburi. Daca totusi nu am reusit eu sa va conving, simpaticul maestru bucatar Horia Varlan sigur o va face, caci garanteaza pentru performanta acestor produse. Mai multe detalii, gasiti aici.
BON APPETIT!

vineri, 18 mai 2012

Teaser

Lemon sunshine 
Ain't no sunshine de cateva zile in Timisoara, insa astazi parca a indraznit soarele sa zambeasca putin in coltul gurii, ca sa ne trezeasca din nou la viata. Si se mai spune ceva, ca atunci cand englezii nu vor sa spuna ceva sau, pur si simplu, nu au ce sa spuna, vorbesc despre vreme. Mie o limonada cu multa lamaie si portocala, apa minerala sau (oooo, daaaa) sifon, pentru cei care au de unde procura, mi se pare un fel de raza de soare, care deschide sezonul celor mai gustoase fructe si legume, celor mai frumoase si intense zile si nopti. 
Asadar, declaram sesiunea de veselie cu raze de soare deschisa!
Have fun!

luni, 14 mai 2012

The chicken invaders

Pui cacciatore 
O reteta clasica si primul meu concurs culinar. Cam la asta s-ar rezuma acest post, daca nu ar fi vorba aici si de niste vase frumoase si speciale, pe care le ravnesc din suflet. Acesta este si motivul pentru care am ales aceasta reteta de pui. Vasele Pyroflam sunt versatile, deci perfecte pentru puiul cacciatore, care se pregateste, in prima faza pe aragaz, iar in etapa finala se rumeneste in cuptor. Vedeti "arsura" aceea delicioasa de pe vasul meu de yena, producatorii promit ca nu va mai fi nevoie sa ne rupem mainile frecand vasele ca sa le scoatem la lumina, intrucat Pyroflam mai are o supercalitate: nu se pateaza!
Dar, gata! Ca nu vreau sa sune ca o reclama din aceea imbecila la Dry Cooker. Ca sa va convingeti, eu zic sa incercati si voi, pentru ca hypermarketul Real are o oferta speciala, cu un discount de 50%. Eu am mai achizitionat de aici, in urma cu ceva timp, strangand puncte, un wok special, care, pot spune fara pic de exagerare, ca e cel mai folosit vas de gatit din bucataria mea. 
Acum, sa trecem la treaba! :D 
  • 5 linguri de ulei de masline
  • 3 cepe medii
  • 3 morcovi
  • 2 ardei grasi 
  • 5-6 catei de usturoi
  • 4 pulpe de pui (eu am folosit doua pulpe intregi si doua aripi)
  • un ardei iute 
  • 150 gr de masline (eu am folosit verzi)
  • 250 ml vin rosu (va sfatuiesc sa folositi demisec sau demidulce)
  • 400 gr rosii proaspete
  • 5-6 frunzulite de salvie
  • o ramurica de rozmarin
  • cateva fire de patrunjel
  • sare, piper
1. Uleiul se incinge intr-o cratita incapatoare, in care adaugam pulpele de pui si le prajim cinci minute, la foc mediu spre mic, dupa care adaugam ceapa tocata, morcovul taiat rondele si ardeiul gras cubulete. 

2. Asezonam cu sare si piper si adaugam ardeiul iute tocat (cu seminte, pentru o aroma intensa si fara seminte, pentru un gust mai estompat), usturoiul maruntit, frunzele de salvie, maslinele si le imbatam cu vinul rosu bogat si el in arome. Lasam sa fiarba, pana ce un sfert din lichid s-a evaporat.

3. Este timpul acum pentru rosii sa intre in scena, dupa ce au fost curatate de pielita si taiate in cubulete. Le adaugam la tocanita, lasam sa fiarba 3 minute si luam vasul de pe foc. 

4. Golim partea lichida a preparatului intr-un vas pentru cuptor, adaugam crenguta de rozmarin (intreaga, pentru a o putea indeparta din mancare) pulpele de pui si dam la cuptor pentru 25-30 de minute, la penultima treapta a cuptorului, pana se rumeneste mancarea si sosul devine cremos Se asezoneaza cu patrunjel tocat.
Se poate servi cu o painica proaspata, crocanta si delicioasa, noi asa am facut, dar merge, la fel de bine si cu piure de cartofi sau orez. Un pahar de vin rosu, cu personalitate, se potriveste foarte bine. Cred ca acest "chicken cacciatore" este un fel de "boeuf bourguignon" al italienilor, deci o nebunie de arome, creata din ingrediente simple, de sezon, cu multa pasiune si un ingredient minunat: vinul. Nu ar fi rea, nu-i asa?!, o traducere aproximativa in romana, gen "pui betiv". 
Bon appetit!