"Buruieni" bune

Ciorba de leurda si macris cu afumatura

"Buruieni" nobile, le-as spune eu. Pentru o carnivora inraita cum sunt eu, verdeturile au ramas timp de multi ani, doar plante de aromatizare a mancarii. Adica, verdele din farfuria mea se rezuma la niste patrunjel prin ciorba sau prin tocanita si ceva marar prin creme de branza sau mancaruri cu cartofi. Vorba aia, ce stie taranul ce e sofranul. La mine s-ar aplica reversul medaliei, ce stie oraseanul ce e buruiana nobila? Am mers, deci, la piata, unde am gasit o batranica stinghera, semn ca nu era din tagma zarzavagiilor mercenari, cu masa plina de verdeata. Iar cum nici bine nu stiam care cum arata, cu exceptia spanacului, m-am lasat indrumata in tainele buruienilor. Mi-a umplut bine plasele si am plecat fericiti spre casa. Primul a intrat "la dus" spanacul, iar un kilogram a fost de ajuns sa umple o chiuveta. Spanacul s-a transformat intr-o garnitura simpla, cu lamaie si usturoi, respectiv Spanac sotat cu usturoi "a la Jamie.

Leurda si macrisul au insotit, insa, oasele afumate, intr-o ciorba bolborosind a primavara si a voie buna, mai ales ca iaurtul grecesc a innobilat si mai mult ingredientele simple si sarace la prima vedere. Cele doua verdeturi, leurda si macrisul au fost o mare surpriza pentru noi. Leurda are gust de usturoi verde (ulterior am aflat ca se mai numeste si usturoi salbatic), iar macrisul este acrisor precum o corcodusa verde care iti strepezeste dintii.

Leurda

Macrisul

Am tocat marunt niste ceapa, morcov si ardei gras rosu si am adaugat oasele afumate. Am fiert pana carnea aproape pica de pe oase si am asezonat de sare si piper. Normal ca nu m-am putut abtine si am aruncat peste toate si boia de ardei iute, naturala suta la suta, si am adaugat leurda (700 gr) si macrisul (200 gr - mai mult decat in imagine) tocate. Buruienile nu trebuie sa fiarba mult, vreo sapte-zece minute sunt de ajuns. La final am dat focul mic, cat sa bolboroseasca ciorba pe limba ei, iar aromele sa isi faca de cap in voie si cand erau ele toate asa fericite le-am inchis gura cu vreo 200 de grame de iaurt grecesc, amestecat cu o lingurita rasa de amidon alimentar. Am lasat sa mai fiarba vreo cinci minute si am oprit focul. 

De a fost buna ori nu, va las pe voi sa-mi spuneti dupa ce incercati, in ceea ce ma priveste pot doar sa spun ca buruienile astea rocked my all food world.

BON APPETIT!