sâmbătă, 19 februarie 2011

Family values

Cartofi, carnati si oua coapte, cu sos de branza
Cateodata uit ce inseamna familia pentru mine, intorc capul de la apropiati si caut intelegere si acceptare acolo unde nu voi gasi niciodata. Care sunt valorile unei famili? Am invatat de mica, de la bunica mea, ca nimeni nu ma va iubi niciodata asa cum o fac cei din micuta mea familie. Au trecut multi ani de atunci (prea multi si prea durerosi de cand bunica mea nu mai e langa mine) si am ajuns la aceeasi parere. Acum am inca o familie. Acum sunt eu cu sotul meu si (deocamdata) cu copilasul nostru, dulce de Max (foto by Dariana Dragos). 
 Sunt sigura ca pe viitor vom fi o familie mai mare, ca voi avea si copilasi bipezi, dar pana atunci, sunt cea mai fericita cu ceea ce am. Un sot asa cum am visat dintotdeauna si un copilas care va ramane mereu copilas, un suflet de catel care va fi forever bebelasul meu, chiar si atunci cand boticul lui va deveni alb si batranetea (fizica) i se va citi in ochi. Ce legatura au toate astea cu reteta? Mie mancarica asta asa mi s-a parut, ca e potrivita pentru a "cozy night in" cu familia. Carnatii i-am gasit rataciti prin frigider, ultimele bucati homemade de anul acesta, iar restul am incropit cu ce aveam prin casa.
Am fiert niste cartofi cu coaja subtire, dupa ce i-am spalat bine, bine, bine si apoi (dupa ce s-au fiert si s-au racit putin) i-am taiat pe jumatate. Tava de la cuptor am acoperit-o cu hartie de copt peste care am pus jumatatile de cartof fiert, am stropit cu ulei de masline, sare, boia si am adaugat cativa catei de usturoi, in coaja, ca astfel au o aroma mai dulce. Dupa 25 de minute la foc mediu erau crocanti la exterior, astfel ca ii puteti manca cu coaja cu tot, si pufosi si fainosi in interior.
Intre timp, cat cartofii erau inca la cuptor, pe raftul de sus al aragazului am introdus vasul de teflon in care am aranjat carnatii si ouale ochiuri (nu am adaugat ulei, deoarece carnatii acestia erau de la bunici, de la tara, si, deci, mai... grasi :D). Am pus si cateva linguri de sos de branza, reteta e aici, si au stat si ei in cuptor cam 10 minute, nu mai mult, daca preferati ouale moi ca mine. 
La final, totul a fost delicios sa te lingi pe degete, iar ca sa mearga totul ca uns, am servit cu un vin rosu sec, un cabernet de Recas, de mai mare frumusetea. 
BON APPETIT!

9 comentarii:

  1. mirelus, merci de idee, poate fac si eu familiutzei mele azi papa asta, ca am de toate in casa + chef de gatit
    apropo de carnaciori, unde i-ai afumat in final?
    pup la tine & family
    tina

    RăspundeţiȘtergere
  2. Undeva in Fratelia, pe Dobrogeanu Gherea, la mosii horor. Pana la urma au iesit foarte buni, dar astia din poza is de la bunica lui dan. Eu zic sa te apuci ca e tare simplu de facut, nu pierzi timp singura, stai de vorba cu ai tai la caldura si intre timp se face si mancarea. Sper sa-ti placa. Te pup

    RăspundeţiȘtergere
  3. Pentru mine asta ar fi micul dejun perfect :)

    RăspundeţiȘtergere
  4. Ghery, cred ca nu ar fi tocmai ok sa mergi la lucru duhnind a carnati de casa :)))

    RăspundeţiȘtergere
  5. tu imi starnesti intotdeauna foame.. :))... ma duc sa-mi cumpar bere...

    RăspundeţiȘtergere
  6. daca a mers la lucru dugnind a usturoi (langosi cu usturoi), duhnin a carnati ar parea ca miroase a Antonio Banderas Perfume :))
    Tina

    RăspundeţiȘtergere
  7. @Zippo - ma bucur ca am efectul asta asupra ta :))) Iar berea contine tot ce e nevoie ca sa consideri ca ai avut parte de o masa copioasa
    @Tina - ai dreptate, la asta nu m-am gandit. Asta nu-i normal. Cum sa mananci langosi cu usturoi in timpul lucrului? Bine ca mi-am dat demisia de acolo ca altfel acum ma anihila Ghery:)))

    RăspundeţiȘtergere
  8. Foarte frumoasa povestioara ce insoteste reteta. Ma regasesc intru totul in ea, cu bunicutza pe care am pierdut-o...cu cel de-al treilea membru al familiei...

    RăspundeţiȘtergere
  9. Aurelia, iti multumesc de aprecieri si imi pare rau ca si tu ti-ai pierdut bunicuta prea devreme. Varsta schimba atitudinea fata de viata si de oameni si nu stiu daca sa spun din pacate sau din fericire...

    RăspundeţiȘtergere